De la strigatul „Ooooo!” pe ulite, la confortul apei la robinet: Descopera povestea sacagiilor din vechiul Bucuresti
Astazi, deschidem robinetul si ne bucuram instantaneu de apa curata. Dar v-ati intrebat vreodata cum ajungea apa in casele bucurestenilor in anii 1800?
Fara conducte si fara statii de tratare, viata intregului oras depindea de o meserie fascinanta: sacagiii.
Cine erau sacagiii si de ce strigau „Ooooo”?
Pe la inceputul secolului trecut, strazile Bucureștiului erau cutreierate in lung si-n lat de oameni care isi castigau existenta din vanzarea apei. Cu cofele sau cu sacaua (un butoi mare asezat intr-o caruta cu doua roti), sacagiii erau o prezenta zilnica si indispensabila.
Sacagiii isi umpleau butoaiele direct din raul Dambovita (in zone mai curate) sau de la fantanile publice ale orasului.
Pentru a-si atrage musteriii, acestia mergeau pe ulite strigand tare: „Oooo!”. O explicatie interesanta este ca acest strigat inedit ar fi aparut spre sfarsitul domniilor fanariote, cand boierimea incepuse sa adopte moda frantuzeasca. Strigatul reprezenta de fapt cuvantul francez „Eau” (apa). Trecand pe la curtile boierilor, sacagiii incercau astfel sa le gadile placut urechile clientilor cu pretentii.
Pe langa vanzarea apei, printre sarcinile sacagiilor se aflau si:
- Ajutarea la stingerea incendiilor, fiind prezenti la locul izbucnirii focului cu sacalele pline cu apa
- Udatul strazilor pentru a impiedica ridicarea prafului in atmosfera, dat fiind ca multe strazi erau pietruite.
Apa tulbure si trucurile ingenioase ale gospodinelor
De cele mai multe ori, apa scoasa din raul Dambovita era foarte tulbure si plina de impuritati. Pentru a o putea folosi in gospodarie, bucurestenii apelau la diferite metode de purificare a apei cumparate de la sacagii:
- Apa se punea in vase mari de lemn, numite putini si era lasata sa se limpezeasca.
- Se adauga putină „piatra acră” (alaun) pentru a fi limpezita, lasand impuritatile sa se decanteze la fundul vasului.
- Apa era trecuta prin filtre speciale din piatra spongioasa.
Apusul unei meserii si evolutia infrastructurii de alimentare cu apa potabila
Progresul tehnologic a dus la disparitia treptata a acestei meserii pitoresti spre sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu darea in folosinta a primei uzine de filtrare a apei de la Grozavesti si introducerii conductelor direct in casele oamenilor.
Siguranta apei de astazi poarta semnatura JAFAR
Din fericire, astazi nu mai asteptam caruta cu apa si nici nu mai folosim piatra acra. O retea invizibila, dar complexa si vitala, munceste neincetat pentru noi!
La JAFAR ducem mai departe aceasta evolutie inginereasca. Prin armaturile noastre pentru apa potabila asiguram buna functionare a retelelor moderne de distributie pentru ca dumneavoastra sa va bucurati de apa curata, la presiunea optima.